Matilda - Roald Dahl

Matilda Michael Domnișoara Honey Bruce Bogtrotter Amanda Thripp Domnișoara Trunchbull Domnul și doamna Wormwood VI-I PREZENTĂM PE...ROALD DAHL Matilda Ilustraţii de Quentin Blake Traducere din engleză și note de Christina AnghelinaRedactori: Mădălina Vasile, Alina Ioan Machetare și DTP: Vasile Ardeleanu Design copertă: Alexandru Daș Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României ISBN 978ǧ606ǧ8044ǧ78ǧ1 Roald Dahl Matilda Copyright © Roald Dahl Nominee Ltd., 1988 Illustrations copyright © 1988 by Quentin Blake All rights are reserved by the Author throughout the world. © Editura Arthur, 2014, pentru prezenta ediţie Editura Arthur este un imprint al Grupului Editorial ART.Cuprins Cititoarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Domnul Wormwood, cel mai grozav vânzător de mașini . . . . . . . . . . 23 Pălăria și lipiciul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 Fantoma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 Aritmetică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 Un bărbat blond-platinat . . . . . . . . . . . . . . . 60 Domnișoara Honey . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70 Domnișoara Trunchbull . . . . . . . . . . . . . . . . 88 Părinții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 Aruncarea cu ciocanul . . . . . . . . . . . . . . . . 109 Bruce Bogtrotter și tortul . . . . . . . . . . . . . . . 126 Lavender . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 Examinarea săptămânală . . . . . . . . . . . . . . . 150 Primul miracol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168 Al doilea miracol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179 Căsuța domnișoarei Honey . . . . . . . . . . . . . . 186 Povestea domnișoarei Honey . . . . . . . . . . . . . 203 Numele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217 Antrenamentul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221 Al treilea miracol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226 Un cămin nou . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238 7 Cititoarea Se întâmplă un lucru curios cu părinții. Indiferent cât de nesuferiți și prost-crescuți ar fi copiii lor, ei își închipuie mereu că sunt cei mai grozavi copii din lume. Unii merg chiar mai departe. Sunt așa de orbiți de adorația pe care i-o poartă copilului, încât ajung să-l creadă un geniu. Nu că ar fi ceva greșit în asta, fi rește. Așa sunt oamenii croiți din fi re. Dar sunt momente când acești părinți se trezesc să-şi ridice în slăvi odorul chiar în fața ta – care-l știi ca pe-un cal breaz. Ei, atunci mai că-ți vine să strigi: „Aduceți-mi un lighean! Vomit!“8 Învățătorii și profesorii se lovesc cel mai des de laudele deșănțate ale unor mândri progenitori la adresa progeniturilor; dar nu se lasă nici ei mai prejos și le dau replica în scris, prin intermediul carnetului de note. Dac-aș fi profesor, aș scrie niște comentarii extrem de dure la adresa acestor plozi. „Fiul dumneavoastră, Maximilian“, aș zice, „nu e bun de nimic. Sper că aveți o afacere de fa milie în care să-l băgați după ce termină școala, fi indcă e limpede că nu-și va găsi de lucru niciunde altundeva.“ Sau, dacă aş fi cumva într-o dispoziție lirică în acel moment, aş zice: „Este o curiozitate a naturii faptul că lăcustele au organele 9 auditive poziționate pe lateralele abdomenului. Fiica dumneavoastră, Vanessa, judecând după cât a în vățat în acest trimestru, pare să n-aibă aceste organe deloc.“ Ba chiar aș putea face o incursiune în științele naturale, scriind: „Cicadele petrec șase ani sub pământ în stadiu larvar și doar șase zile ca fl uturi liberi, bucurându-se de soare și de aer. Fiul dumneavoastră, Wilfred, a petrecut deja șase ani ca larvă la noi în școală și așteptăm să vedem dacă va ieși vreodată din crisalidă.“ O fetiță mai urâcioasă m-ar face să scriu ceva de genul: „Fiona posedă frumusețea glacială a unui aisberg, dar, spre deosebire de acesta, n-are nicio profunzime.“ Da, cred că mi-ar plăcea să scriu 10 astfel de comentarii despre elevii nesuferiți din clasă. Dar să nu pierdem vremea. Haideți să continuăm. Din când în când, mai dai și peste soiul opus de părinți: cei cărora nu le pasă de copii și care, fi rește, sunt chiar mai răi decât cei care-i răsfață peste măsură. Domnul și doam na Wormwood erau genul de părinți indiferenți. Aveau doi copii: un băiat pe nume Michael și o fată numită Matilda și mai ales pe Matilda o priveau ca și cum n-ar fi fost bună de nimic – ca pe o scamă care-ţi stă lipită pe haină până când la un moment dat o desprinzi şi o zvârli cât colo. Domnul și doamna Wormwood așteptau ziua aceea în care vor putea scăpa de Matilda trimițând-o departe, în țara vecină, sau poate și mai departe. E destul de rău să vezi nişte părinți care se poartă urât cu copiii lor obișnuiți, însă e strigător la cer să-i vezi că tratează un copil cu totul neobișnuit ca și cum n-ar fi bun de nimic. Și când spun neobișnuit, vreau să spun un copil sensibil și inteligent. Matilda avea ambele calități, dar era, mai ales, foarte inte li gentă. Avea o minte așa de ascuțită și atâta putere de înţelegere, încât nici cei mai prostănaci părinți n-ar fi putut-o trece cu vederea. Dom nul și doamna Wormwood erau însă atât de obtuzi și atât de închistați în propria lor micime, că le era cu neputință să-și aprecieze